broșa vb. I. tr. 1 (compl. indică coli, foi, cărți, reviste etc.) A lega sau a coase împreună într-o copertă (moale). 2 (tehn.; compl. indică suprafețe de piese din metal) A găuri sau a șănțui prin așchiere cu o broșă. ◊ Mașină de broșat = mașină cu broșă. 3 (țes.) A face ornamente pe o țesătură prin introducerea, în timpul țesutului, a unui fir colorat. 4 (med.; compl. indică fracturi) A imobiliza cu ajutorul unei broșe. • prez. ind. -ez. /<fr. brocher.