brusca vb. I. tr. 1 (compl. indică ființe, persoane etc.) A trata cu brutalitate, violent, aspru; a repezi. Se răsti la el și-l bruscă. 2 (compl. indică evenimente, hotărîri, procese etc.) A grăbi, a forța, a precipita. A bruscat decizia judecătorului. • pl. -chez. /<fr. brusquer.