brut², -ă adj. 1 (despre materii prime) Care se găsește în stare naturală, care nu a fost încă rafinat, care nu a fost încă transformat în produs finit; neprelucrat. Material organic pe care îl extrăgea din elemente brute ale naturii (IBR.). ◊ (adv.) Petrolul s-a vîndut brut. ◊ Alcool brut v. alcool. Produs brut v. produs. 2 (despre greutatea mărfurilor) Care este calculat împreună cu ambalajul. 3 (despre venituri, produse etc.) Din care nu au fost scăzute cheltuielile de producție, impozitele, pierderile sau alte scăzăminte aferente. Salariu brut. ◊ Produs intern brut v. produs. Produs național brut v. produs. 4 Fig. (despre persoane, caractere etc.) Care este brutal, care este lipsit de finețe; grosolan. Un om brut. • pl. -bruți, -te. /<fr. brut, it. brutto, bruto; cf. lat. brūtus, -a, -um.