Definiția cu ID-ul 711147:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
brâncă1, -i, s.f. – 1. Mână: „Dimineața s-o sculat, / Cofa-n brâncă o luat” (D. Pop 1978: 332; Băsești). – Lat. branca „labă”; Din rom. provine magh. bringa (DER).