Definiția cu ID-ul 837066:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BRĂCINAR, brăcinare, s. n. (Pop.) 1. Șiret, sfoară sau curea cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc.; brâneț. 2. Vergea de oțel care leagă coarnele plugului, pentru a le întări. – Brăcină (reg. „cingătoare” <lat.) + suf. -ar.