brăzda vb. I. 1 tr. A trage brazde cu plugul; (reg.) a brăzdui. ◊ (abs.) Sculîndu-se... plugarul, a înjugat și a început din nou a brăzda (SADOV.). 2 tr. (compl. indică dîre, urme etc.) A lăsa, a face. Barca brăzda urmele (SADOV.). ♦ (despre fulgere) A lăsa o urmă luminoasă pe cer. Fulgerele scăpărau neîntrerupt, brăzdînd cerul (MIH.). ◊ Fig. Vorbele i-au brăzdat adînc sufletul. 3 tr., refl. Fig. A (se) zbîrci, a (se) cuta, a (se) rida. Ridurile îi brăzdau fața. 4 tr. Fig. (despre ape curgătoare, forme de relief, vehicule etc.) A străbate un teritoriu de la un capăt la altul (în întregime). Pîrîul brăzda cîmpul. • prez.ind. -ez. /brazdă + -a.