boboti [At: DOSOFTEI, V. S. 130/9 / V: (reg) ~buti, bub~ / Pzi: ~tesc / E: ns cf bobotanie] 1 vi (Reg; d. foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. 2 vr (Fig) A se înfuria. 3-4 vtr A (se) face flacără. 5 vr(a) (Reg; d. răni) A se inflama. 6 vr (D. apă) A se umfla. 7 vi(a) (D. grâu) A lega.

boboti vb. IV. 1 intr. (reg.; despre foc) A arde cu vîlvătăi și trosnituri. 2 refl. (fam.; despre oameni) Fig. A se înfuria. 3 intr. (despre răni) A se infecta. 4 intr. (despre ape) A se umfla. • prez.ind. -esc. /bobot + -i.

BOBOTI (-otesc) I. vb. intr. A flăcăra, a arde cu flacără mare: Rîuri dă foc... Merg bobotind ca nește pîrjoale (BD.-DEL.). II. vb. refl. 1 A se înflăcăra, a se aprinde de mînie: nici să fi turnat unsoare pe foc, parcă nu s’ar fi bobotit mai tare (RET.) ¶ 2 🩺 A se umfla (despre o bubă); a se obrinti (despre o rană [bobot].

BOBOTI, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Despre foc) A arde cu bobot, cu vîlvătăi, cu zgomot, cu trosnituri. V. dudui. Rîuri dă foc încolo Si-ncoace Merg bobotind ca nește pîrjoale. BUDAI-DELEANU, Ț. 315. Dragoste cu multă jele, Ca și focul de surcele, S-aprinde și bobotește, Da-n casă nu se-ncălzește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 156. ◊ Refl. Fig. A se aprinde de mînie, a se înfuria. Nici să fi turnat unsoare pe foc parcă nu s-ar fi bobotit mai tare de cum s-a bobotit muierea cînd a auzit vorbele acestea. RETEGANUL, P. IV 25.

BOBOTI, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vîlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Din bobot.

A SE BOBOTI mă ~esc intranz. (despre răni) A se umfla și a se infecta. /Din bobot

A BOBOTI ~esc intranz. (despre foc) A arde în văpăi, trosnind. /Din bobot

boboti v. 1. Tr. a arde cu flacără: s’aprinde și bobotește; 2. a se umfla, a clocoti. [Serb. BOBOTATI, a bubui].

bobuti v vz boboti

bolboti^[1] v vz boboti

buboti v vz boboti

bubuti^[1] v vz boboti

bobotésc v. intr. (sîrb. bobotiti, a murmura, bobatati, a tremura de frig. V. bobot). Ard cu mare flacără, pălălăĭesc. Mă unflu, mă obrintesc, mă inflamez: buba bobotește. V. refl. Apele s’aŭ bobotit (s’aŭ unflat), rana s’a bobotit. Fig. Mă mîniĭ. Mă unflu, mă inflamez: fața i s’a bobotit de coșurĭ. – În Cov. mă bobotez.

boboti (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotește, 3 pl. bobotesc, imperf. 3 sg. bobotea; conj. prez. 3 să bobotească

boboti (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotește, imperf. 3 sg. bobotea; conj. prez. 3 să bobotească

boboti vb., ind. prez. 1 sg. bobotesc, imperf. 3 sg. bobotea; conj. prez. 3 sg. și pl. bobotească

BOBOTI vb. v. congestiona, inflama, irita, obrinti, tumefia, umfla.

boboti vb. v. CONGESTIONA. INFLAMA. IRITA. OBRINTI. TUMEFIA. UMFLA.

boboti, bobotesc, v.i. 1. A pâlpâi, a arde cu flăcări trosnind: „Focu-n vatră bobote” (Memoria, 2001: 105). 2. A se umfla, a zvâcni: „Bubă și zgaibă ce coace, / Ce sparje, / Ce rușește, / Ce bobotește, / Ce urzâcă, / Ce beșică” (Bilțiu, 1990: 275). – Din srb. bobotiti (Scriban); din bobot „flacără; foc mic” (DLRM); cf. bobotaie „vâlvătaie” (DEX, MDA).

boboti, bobotesc, vb. intranz. – 1. A pâlpâi, a arde cu flăcări trosnind (Papahagi, 1925): „Focu-n vatră bobote” (Memoria, 2001: 105). 2. A se umfla, a zvâcni: „Bubă și zgaibă ce coace, / Ce sparje, / Ce rușește, / Ce bobotește, / Ce urzâcă, / Ce beșică” (Bilțiu, 1990: 275). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT, 2010). – Din srb. bobotiti (Scriban); din bobot „flacără; foc mic” (< srb. bobot) (DLRM); cf. bobotaie „vâlvătaie” (< bobot) (DEX, MDA).

boboti, vb. intranz. – 1. A pâlpâi, a arde cu flăcări trosnind (Papahagi 1925): „Focu-n vatră bobote” (Memoria 2001: 105). 2. A se umfla, a zvâcni: „Bubă și zgaibă ce coace, / Ce sparje, / Ce rușește, / Ce bobotește, / Ce urzâcă, / Ce beșică” (Bilțiu 1990: 275). – Probabil din bobot „flacără; foc mic” (< srb. bobot).