Definiția cu ID-ul 573160:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

búbuĭ, a -í v. intr. (d. bu-bu, zgomotu sunetuluĭ orĭ al tunuluĭ; rut. búbnuti, a bate toba; sîrb. bubajati). Tun, detun: bubuĭe tunetu.