bucher s.m. 1 (înv.) Persoană care învață buchile, care se află abia la alfabet. ♦ Gener. Persoană care este începătoare la învățătură sau care știe foarte puțin. Trăsnea era înaintat în vîrstă, bucher de frunte (CR.). 2 (pop.) Persoană care învață ceva mecanic, fără să înțeleagă ce învață, care tocește. • pl. -i. /buche + -er.