BUCOAVNĂ, bucoavne, s. f. (Învechit și arhaizant) 1. Abecedar (cu caractere chirilice). Cei de la bucoavnă rîvneau la dînșii [la cei înaintați la învățătură] cum vorbeau păsărește. GHICA, S. 50. 2. Carte (bisericească) tipărită cu litere chirilice. Sînt cu ceară picurate Filele-n bucoavna mea, Dar citesc cum pot în ea. COȘBUC, P. I 325. ♦ (Ironic) Carte veche.