Definiția cu ID-ul 1271432:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bucuros, -oa adj. 1 (despre oameni; mai ales cu determ. introduse prin prep. „de” sau conj. „că”, „să”) Care este cuprins de bucurie, care reflectă bucurie; voios, vesel. ◊ Expr. A fi mai bucuros să... (sau cînd..., dacă...) = a prefera să Mai bucuros eram cînd m-ai fi chemat la nuntă (CR.). A fi bucuros de oaspeți = a primi cu plăcere musafiri. L-au întrebat de-i bucuros de oaspeți (C. NEGR.). A vedea bucuros pe cineva v. vedea. 2 Care face ceva cu plăcere, cu drag, din toată inima. Nimeni nu o primește bucuros la muncă (AGÂR.). ♦ (ca termen de politețe) Cu plăcere! mă rog! Atunci să ne așezăm la masă... -Bucuros, cumnate (SADOV.). • pl. -oși, -oase. /bucura + -os.