bucăți vb. IV. tr. (pop.; compl. indică alimente, obiecte de dimensiuni mai mari etc.) A tăia, a îmbucătăți. A bucățit pîinea. ◊ (cu compl. intern) Paloș din teacă scotea, Bucățele-l bucățea (POP.). ♦ A sparge. Hîrbul mi l-ai bucățit (ALECS.). • prez.ind. -esc. /bucăți, pl. lui bucată + -i.