Definiția cu ID-ul 424812:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
budului (-uesc, -it), vb. – A hoinări, a vagabonda. Mag. bódulni (DAR; Gáldi, Dict., 111). În Trans., de mică circulație; paralel se aude și forma budușlui, din mag. bujdosni.