BUHOS, -OASĂ, buhoși, -oase, adj. 1. (Despre păr) Ciufulit, zbîrlit; (despre oameni, animale sau despre cap) cu părul zbîrlit. Se deschise o ferestruică, se zări un cap buhos. CAMILAR, N. II 227. Se auzi o voce subțire, ca un behăit de oaie, și un moșneguț mărunt, cu capul gol, cu părul buhos, ieși la lumină. SADOVEANU, O. II 493. 2. (Rar) Buhăit. Nu rămăsese la colibă decît... un pescar de vîrstă mijlocie, cu o față buhoasă, cu ochii mici fără culoare și un trup, să ia o luntre în spate și să fugă cu dînsa. DUNĂREANU, N. 157.