bulbuc s.m. I 1 Bășică de apă, de săpun, de spumă, de aluat (cînd dospește) etc. 2 Vîrtej de apă. 3 (înv.) Corp sferic (ca o bășică). Un lanțuh aur, cu 96 bulbuci (DOC.) ♦ (med.) Globul ochiului. 4 analog. Boboc (de floare). II (bot.) 1 (și bulbuc-de-munte) Plantă erbacee toxică, din familia ranunculaceelor, cu florile mari globuloase de culoare galbenă, cu vinișoare verzi, răspîndită în regiunile de munte și ocrotită de lege (Trollius europaeus). 2 (la pl.) Plantă erbacee din familia campanulaceelor, viguroasă și înaltă pînă la 1 m, cu florile mari, albastre, care crește prin păduri (Campanula trachelium). • pl. -ci. și bolboc s.m. /form. expr.; cf. lat. bulla, -ae „bășică”.