bungalou s.n. 1 Locuință construită de europeni în India, din lemn sau din împletitură de trestie, fără etaj, înconjurată de verande și de vegetație. 2 Casă mică din materiale ușoare, construită la țară sau pe malul mării, cu un singur nivel și cu verande, folosită în timpul vacanțelor. • acc. și bungalou. scris și bungalow. pl. -ouri. /<engl. bungalow; cuv. hindi.