Definiția cu ID-ul 1272652:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bunică s.f. 1 Mama tatălui sau a mamei; (pop.; fam.) bună, (fam.) buniță, (reg.) bîtă. O fată orfană, crescută de o bunică a ei (C. NEGR.). ◊ Expr. (Pe) cînd era bunica fată (mare) = demult. 2 (pop.) (Termen de adresare pentru o) femeie bătrînă. • pl. -ci. /bună + -ică.