Definiția cu ID-ul 325904:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUNICĂ ~ci f. 1) (folosit și drept cuvânt de adresare) Femeie luată în raport cu nepoții săi; mama tatălui sau a mamei; mama-mare. * De (sau pe) când era ~ca fată (mare) de demult. [G.-D. bunicăi/bunicii/bunichii] /bun + suf. ~ică