Definiția cu ID-ul 838739:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUNĂVOIE s. f. (În loc adv.) De bunăvoie sau de bunăvoia mea (sau ta etc.) = nesilit de nimeni, din inițiativă proprie; de la sine, singur. – Bună + voie.