burduși vb. IV. 1 tr. A umple ceva pînă la refuz, ca pe un burduf; a îndesa, a ticsi. Să burdușiți pămîntul de grîu (ISP.). ♦ Fig. (fam.; și cu determ. „în bătăi”, „cu bătaia”) A da în cineva ca într-un burduf, a bate zdravăn pe cineva. Îi luă în goană și-i burduși în bătăi (ISP.). 2 refl. (despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se umfla ca un burduf; a se scoroji, a se coșcovi. Pereții sînt burdușiți, trebuie să-i tencuim din nou (POP.). 3 refl. (despre ape) A se învolbura. Apa... se umflă, se burdușește și urlă, făcînd clăbuci (VLAH.). 4 refl. (despre fructe răscoapte) A se strica (umflîndu-se). ◊ Fig. Talpa și vîrfu nației sînt bordoșite, răscoapte de veninul corupției (JIP.). • pl. -esc. și (reg.) burduji, borduși, bordoși vb. IV. /burduș + -i.