burghez, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Persoană care aparține burgheziei, ca entitate socială, politică, economică; capitalist, (înv.; deprec.) burjui, (deprec.) burtăverde. ◊ Mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. ♦ (deprec.) Persoană care nu apreciază cultura, arta, care are preocupări prozaice, exclusiv materialiste. 2 adj. Care este creat de burghezie, care se referă la burghezie, propriu acesteia, purtînd caracterul ei; care face parte din burghezie. Un fel de pudoare burgheză... ne făcea să trăim îmbelșugat dar modest (CA. PETR.). ◊ Burghezo-democratic = (despre revoluții, mișcări etc.) care are ca scop lichidarea completă a relațiilor feudale prin lupta în care burghezia a fost promotor și protagonist. Burghezo-moșieresc = (despre un regim politic; în teoria socialistă și marxistă) în care burghezia și moșierimea își împart puterea politică. 3 s.m., s.f. (în Ev. Med.) Locuitor al unui burg; orășean, tîrgoveț. • pl. -i, -e, m. -eji. /<it. borghese, după fr. bourgeois.