Definiția cu ID-ul 543013:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BURIC, burice, s. n. 1. Cavitate care se formează în mijlocul abdomenului, după tăierea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. ◊ Expr. Buricul pămîntului = centrul pămîntului. A se crede (sau a se socoti) buricul pămîntului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toți. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primește hrană din corpul mamei. 2. (În expr.) Buricul degetului = vîrful degetului. 3. Compus: buricul-apei = plantă erbacee cu flori mici, albe sau roșietice, dispuse în umbele (Hydrocotyle vulgaris).Lat. *umbulicus (= umbilicus).