burtăverde s.m. invar. 1 (deprec.) Burghez. Eu am crezut că-i un îmbogățit de război. Un burtăverde (CE. PETR.). ♦ Fig. Om insensibil la valorile spirituale (artă, literatură, știință etc.); filistin. ♦ Om leneș, comod, indolent. ♦ (în trecut) Negustor. 2 (înv.) Șorț sau brîu verde purtat altădată de negustori. • /burtă + verde.