buruiană s.f. (bot.) 1 Nume generic dat diverselor plante erbacee spontane, fără valoare economică, adaptate să trăiască împreună cu plantele cultivate pe care le stînjenesc în creștere și dezvoltare. ◊ Buruiană rea (sau de stricăciune) = plantă otrăvitoare. ◊ Fig. Bine-ar fi să piară buruiana răului de pe lume (CAM.). ♦ Restr. Plantă care crește necultivată printre cele cultivate, năpădindu-le și care trebuie să fie plivite sau prășite. 2 (și buruiană de leac) Plantă medicinală sau folosită în medicina populară. Văzînd că nu mă tămăduiesc cu buruieni, m-am înfățișat la spital (SADOV.). 3 Nume dat unor plante necultivate comestibile. Borș de buruieni. • pl. -ieni, -iene. și (reg.) buruian s.n. /<sl. veche боурнанъ, боурꙗнъ bg. бурен, srb. burjan, ucr. бур’ян.