Definiția cu ID-ul 902044:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BURUIANĂ, buruieni, s. f. (La sg. adesea cu sens colectiv) Nume popular dat în mod generic plantelor erbacee necultivate (afară de iarbă), care aparțin la diverse specii și familii și care, cînd cresc printre semănături, sînt dăunătoare și trebuie plivite. Pe sub grinzile afumate, sparte de cari, stau buruieni și flori uscate. CAMILAR, TEM. 26. Văzînd palaturile dărîmate și cu buruieni crescute pe dînsele, oftă. ISPIRESCU, L. 10. În mijlocul unei grădini pustii, unde lobodele și buruienile crescusă mari, în tufe negre-verzi... EMINESCU, N. 37. ◊ Fig. Bine-ar fi să piară buruiana răului de pe lume. CAMILAR, TEM. 57. ◊ Buruiană de leac = plantă medicinală. Am în bordeiul meu strînse buruieni de leac. SADOVEANU, N. F. 79. ♦ Nume popular dat diferitelor plante necultivate, comestibile. Borș cu buruieni.Pl. și: buruiene (CREANGĂ, P. 238, NEGRUZZI S. I 101). – Variantă: buruian (DAVIDOGLU, M. 75) s. n.