Definiția cu ID-ul 427020:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
butaș, (butași), s. m. – Lăstar, altoi. Mag. bujtas (Cihac, II, 406), probabil moștenit din cuman butak „ramură”, cf. Bogrea, Dacor., I, 274. – Der. butăși, vb. (a înmulți o plantă prin butași).