BUTELIE, butelii, s. f. 1. Recipient cilindric de oțel (prevăzut cu supapă de închidere) pentru gaze comprimate (aer, oxigen etc.). Butelie de aragaz. Butelie de Leyda = condensator electric în formă de cilindru. 2. (Franțuzism) Sticlă pentru păstrat lichide. Căpitanul scoase o butelie de Porto și un borcan de tutun Caporal. BART, E. 270. – Pronunțat: -li-e.