butoi sn [At: I. IONESCU, M. 93 / V: ~oaie, (reg) ~oană, ~oaică sf / Pl: ~oaie / E: bute + -oi] 1 Vas de lemn făcut din doage, de forma buții, dar mai mic Si: (Mol) poloboc Cf butlan, buriu, burtuleag. 2 (Pfm; îe) A ieși din ~ A bea peste măsură. 3 (Pfm; îs) ~ fără fund Om care nu se mai satură (de mâncare, băutură, foloase materiale etc.). 4 (Pfm; îe) A vorbi ca din ~ A avea vocea răgușită. 5 (Îs) ~ cu pulbere Regiune în care statele sunt în conflict continuu. 6 (Îe) A aprinde ~ul cu pulbere A dezlănțui un conflict. 7 Conținutul unui butoi (1). 8 (Spc) Vas de lemn în care se păstrează untul Cf bădâi. 9 (Iht) Pește mic de Dunăre. 10 Parte cilindrică la revolvere în care se introduc cartușe. corectat(ă)