Definiția cu ID-ul 543143:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUTONIERĂ, butoniere, s. f. Tăietură mică într-o stofă, într-o pînză etc., ale cărei margini sînt bine întărite (și în care se încheie un nasture); p. ext. parte a reverului unde se înfige o floare, o insignă etc. [Pr.: -ni-e-] – Fr. boutonnière.