buturugă s.f. 1 Bucată noduroasă sau scorburoasă dintr-un trunchi de copac; butuc. Pe-o buturugă stă nevasta (COȘB.). ◊ Zic. Buturuga mică răstoarnă carul mare. ◊ Compar. Cocoașă rigidă ca o buturugă (CA. PETR.). ♦ Bucată groasă de lemn de foc; buștean. Flacăra cîtorva buturugi ce ardeau voios (M. I. CAR.). ♦ Fig. Om scurt și gros, butucănos. La așa frumoasă fată Buturuga Statu-Palmă au putut să-i fie tată (ALECS.). 2 (entom.; reg.) Larvă de rădașcă. 3 Numele unui dans țărănesc. ♦ Melodie după care se execută acest dans. • pl. -gi. /cf. butuc, butură, tumurug.