Definiția cu ID-ul 5847:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUTURĂ, buturi, s. f. (Reg.) 1. Butuc (1); buturugă. 2. Bucată de lemn cu noduri și cu alte defecte, care se despică și se prelucrează și este considerată ca sortiment inferior al lemnului de foc; ciot. 3. Trunchi scorburos; butoarcă. [Var.: butur, buture s. m.] – Cf. butuc.