Definiția cu ID-ul 1266253:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bîjbîi vb. IV. 1 intr. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.); a căuta ceva pipăind prin întuneric; a dibui. Era întunerec și cam frig acolo. Bîjbîind, merse la patul lui (VLAH.). ◊ Loc.adv. Pe bîjbîite = pe dibuite, dibuind, bîjbîind. 2 intr. (despre mișcări) A umbla repede încoace și încolo; a mișuna; a roi. Începuiu a mă gîndi despre altă groază, adică despre a hiarelor sălbatice... ce bîjbăeau pretutindenea (GORJ.). 3 intr., tr. (reg.) A produce un zgomot surd, a bîzîi. ♦ A bolborosi. Cînd nu știe rolul său, ...el bojbăește tonuri neînțelese (I. NEGR.). • prez.ind. bîjbîi. și bojbăi vb. IV. /form. expr.