Definiția cu ID-ul 1337050:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÎNTUIA (pl. -eli) sf. 1 Faptul de a bîntui 2 Supărare, vătămare: sîrguința ce punea... să le păzească de ori-ce răutăți și bîntueli (ISP.) 3 Ispită: și să nu ne duci pre noi în ~; ce ne izbăvește pre noi de cel rău (BIBL.).