bîrzoi¹ adv., adj. (reg.) 1 adv. Ridicat drept în sus. ◊ Loc.adv. Cu coada bîrzoi = cu coada ridicată în sus. Cu coada bîrzoi, făcu un salt și-și căută scăpare pe umărul lui Traian (SADOV.). ◊ Expr. A-și face coada bîrzoi = a o lua nebunește la fugă. Morărița, cînd A văzut venind Care scîrțiind... Și-a făcut coada bîrzoi Și-a fugit prin cele văi (POP.). 2 adj. Fig. (fam.) Țanțoș, semeț. ◊ Expr. Cu părul bîrzoi = cu părul ridicat în sus de frică, cu părul măciucă. • /bîză + -oi; cf. bărzăun.