bîrîi vb. IV. 1 tr. A striga oilor „bîr”, „bîr” pentru a le face să meargă într-o anumită direcție. 2 intr. A vorbi mereu, fără noimă; a bodogăni; a cicăli pe cineva. Femeie, ce tot bîrîi?... Răspunde o dată lămurit la ce te întreb eu (CAR.). • prez.ind. bîrîi. /bîr + -îi.