băbătie, băbătii, s.f. 1. Element din sistemul de evacuare a fumului provenit de la cuptor, construit din bârne de lemn, lipite cu lut, în formă piramidală; este amplasat în tindă, la nivelul plafonului, cu rolul de a aduna și a răci fumul ce se ridică de la hornul vetrei; babă, băbuie, băbâcă. 2. Parascântei la casele țărănești vechi, situat în pod: „Mai demult, o avut așe băbâcă-n pod, ca un cuptor din lespez' de piatră, și acolo îl pune pon șir de drod” (Bilțiu, 2001: 280). – Din babă + suf. -ătie (MDA). ■ Cuv. rom. > magh. babatyi; bobotyi (Bakos, 1982).