BĂBĂTIE, băbătii, s. f. (Ironic) Babă. Băbătia a așezat coperțile cu grijă pe un capăt al băncii. GALAN, Z. R. 166. Soacra-mare, cu băbătiile, cu muierile, cu fetișcanele, de pază lîngă ușă. STANCU, D. 76 Nu trecu mult, și o băbătie mititică și scorojită... sui scările casei. SADOVEANU, O. I 45. ♦ (Familiar) Nevastă (bătrînă). Băbătia lui, de la o vreme încoace, nu știu ce avea, că începuse a scîrțîi. CREANGĂ, P. 111.