băciui vt [At: ANON. CAR. / Pzi: ~esc / E: baci¹ + -ui] (Îvr) 1 A prepara brânzeturi Si: a jintui. 2 (Reg; pan) A lucra încet de tot, fără spor Si: a mocăi. 3 (Reg; d. copii) A plescăi. 4 (Fig) A zăbovi. 5 (Fig) A se opri des la o casă. 6 (Fig) A stărui într-una pe lângă cineva, pentru ceva. 7 (Fig) A apela mereu la cineva, într-o afacere. 8 (Pgn) A locui.