❍BĂCIUI (-uesc) vb. intr. 🐑 1 A petrece ca baciu, a împlini slujba de baciu într’o stînă: Pe cînd băciuia Dada, și storcea untul dintr’un caș (MAR.) ¶ 2 A petrece într’un loc, a sălășlui (COST.) (PAMF.) (R.-COD): Din cenușe nu ieșim, tot acolo băciuim (PĂC.) ¶ 3 Trans. (VIC.) A lucra încet de tot, fără spor.