BĂGARE s. f. Acțiunea de a (s e) băga și rezultatul ei. 1. Introducere, vîrîre (într-un spațiu închis sau acoperit). 2. (Numai în loc. adv.) Cu băgare de seamă = cu grijă; cu atenție. Cată să umbli... cu băgare de seamă. SADOVEANU, N. F. 65. Atunci ea... se uită mai cu băgare de seamă și îndată cunoaște podul. CREANGĂ, P. 95. Am buchetul d-tale, pe care am să-l studiez cu mare băgare de seamă. NEGRUZZI, S. I 98.