bălái, -e adj. 1 (despre oameni sau despre părul lor) Blond. 2 (despre animale) Cu părul alb; bălan. Vacă bălaie. ◇ expr. (pop.) Ori laie, ori bălaie v. lai. Nici laie, nici bălaie v. lai. Că e laie, că-i bălaie sau ba e laie, ba-i bălaie v. lai. A nu spune nici laie, nici bălaie v. spune. ◆ (subst. f.) Nume care se dă vacilor sau iepelor albe. ◇ expr. (fam.) A înțărcat bălaia = s-a terminat cu posibilitatea de a profita de slăbiciunea, naivitatea sau munca altuia. (pop.) Nici lupul pe bălaie, nici bălaia pe lup, se spune atunci cînd se încheie o afacere, cu un preț care nu este nici cel cerut, nici cel oferit. A intrat bălaia în sat = s-a luminat de ziuă. • pl. -ai, -aie. /băl + -ai.