Definiția cu ID-ul 535586:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂLTOACĂ, băltoace, s. f. Baltă cu apă murdară și mocirloasă; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor. ♦ Cantitate mare de lichid vărsată pe jos. [Var.: băltoa s. f.] – Din baltă + suf. -oacă.