BĂLTOACĂ s. l. (GEOGR.) mlaștină, mocirlă, smîrc, (rar) băltac, (pop.) rovină, (înv. și reg.) băltiș, (reg.) bahnă, băhniș, bulhac, mlacă, mlașniță, molastină, rît, tălbăriță, tău, (prin Munt.) balhui, (prin Ban.) bară, (prin Bucov.) bălăștioagă, (prin Mold.) bîlc, (Transilv. și Mold.) mărghilă, (Mold., Bucov. și Transilv.) ploștină, (înv.) batac, băltină, paludă, piștelniță. (O ~ plină de stuf.) 2. (prin Ban.) bară. (O ~ drept în mijlocul drumului.) 3. apăraie, apărie, baltă, lăcăraie, lăcărie, udătură, (pop.) udeală. (Ce ~ ai făcut pe jos!)