BĂLTĂU (pl. -tae) sn. 1 Baltă mică, îngrămădire de apă formată de ploaie sau de scurgerile izvoarelor: se adună, din șipotele ce izvorăsc de subdealuri, niște băltae adînci (CAR.) ¶ 2 Îngrămădire de apă sau de alt lichid vărsat pe jos pe o mare întindere: cînd ajunse la locul de luptă, văzu un ~ de sînge (ISP).