Definiția cu ID-ul 1243106:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălăbăni vb. IV. 1 refl. (despre oameni) A se deplasa într-o parte și într-alta, cu mișcări legănate, șovăitoare (ca un om beat); (pop.) a se bălălăi, a se bălăngăi, a se bălăngăni, (reg.) a se bănănăi. ◆ (despre părți ale corpului sau, ext., despre obiecte care atîrnă) A se mișca într-o parte și într-alta, a oscila, a se legăna sau a face să oscileze, să se legene. ◇ (tr.) Își bălăbănea mîinile pe lîngă corp. 2 tr. A face pe cineva să se miște sau să se aplece, fară voia lui, într-o parte ori într-alta; a hurduca, a zgîlțîi. 3 refl. Fig. (pop., fam.; despre oameni; urmat de determ. introduse prin prep. „cu”) A se lupta, a se zbate pentru a învinge o greutate. ◆ A se certa, a se ciorovăi cu cineva. Cît s-a bălăbănit mama cu tata din pricina mea, tot pe-a mamei a rămas! (CR.). • prez.ind. -esc. /form. expr.; cf. bălăngăi, bălăngăni.