BĂLĂCI (-ăcesc) vb. intr. A se juca, a se tăvăli, a călca în apă murdară, în mocirlă, în noroiu, etc.: vara... se duc de bălăcesc cîte trei ceasuri la gîrlă (BR.-VN.); bălăcind ca vai de dînsul pe ploaie și pe sloată într’o luncă noroioasă (ODOB.); ‼ vb. tr.: își bălăcește condeiul în toate (VLAH.) [bg. balakami]. rar