BĂNUIALĂ (pl. -ieli) sf. 1 Părere, de obiceiu nefavorabilă, despre cineva sau ceva, despre vinovăția sau intențiunile rele ale cuiva, întemeiată numai pe niște semne cu totul îndoioase sau pe spusele lipsite de dovezi ale cuiva: o simplă ~ a consulului te ducea nejudecat și de-a dreptul la pușcărie (I.-GH.) proverb: nuntă fără vorbă (sau ceartă și moarte fără ~, nu se poate, se ivesc adesea neînțelegeri la o nuntă, și de multe ori, cînd moare cineva, mai ales pe neașteptate, se aruncă vina asupra cuiva că i-ar fi pricinuit moartea ¶ 2 Îndoială cu privire la vinovăția cuiva: ca să te credem că tu ai făcut o așa vitejie, arată ne vre-un semn care să ne scoată din ~ (ISP.) ¶ 3 Trans. Maram. Supărare, necaz, părere de rău [bănui].