bănuit², ~ă [At: ZILOT, ap. HEM 3227 / P: ~nu-it / Pl: ~iți, ~e / E: bănui] 1-2 smf, a (Om) care este presupus a fi vinovat Si: suspect. 3 a (Reg) Care regretă după cineva sau ceva. 4 a (Reg) Presupus². 5-6 smf Om considerat autor al unei infracțiuni care nu este pus sub acuzare din lipsă de probe. 7 a (Reg) Supărat². 8 a (Îrg) Regretat. 9 a Căit. 10 a (Înv; d. o persoană) Căruia i s-au adus mustrări. 11 a Presimțit. 12 a (D. o situație) Căreia i se întrevede o soluție. 13 a Aflat în urma unor deducții logice. 14 a (D. un om) Invidiat. 15 a (Îrg) Gelos. 16 a (Rar) A cărui cinste a fost pusă la îndoială.