Definiția cu ID-ul 898179:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂNUȚEL, bănuței, s. m. (Mai ales la pl.) Bănuț (3). Pajiștea era presărată de rîsul bănuțeilor și jundurile grădinii erau țesute în curpeni de zmeură și mure. SADOVEANU, O. IV 71. Zis-a mîndra că mi-a face O peană de bănuței. Frumoasă ca ochii ei. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 43.