BĂRBÎNȚĂ, bărbînțe, s. f. Vas de lemn făcut din doage (uneori înfundat la amîndouă capetele), servind la păstrarea laptelui și a brînzeturilor, mai rar a băuturilor spirtoase. Ciobanii... dobîndiseră voie... să se înfățișeze și să închine brînză în bărbînțe. SADOVEANU, F. J. 364. Brînză... rasă de pe bărbînță. ȘEZ. III 146. ♦ Expr. Cînd e brînză, nu-i bărbînță = cînd ai una, îți lipsește alta. – Variantă: berbință s. f.